Am fost rugat deunazi sa scriu pe blog despre pisici. Eu, desi nu urasc pisicile, inteleg de ce majoritatea cainilor nu le pot suferii. Pentru ca sunt mincinoase. Pisicile sunt admirabile la PR. Reusesc sa convinga oamenii ca sunt independente, destepte, misterioase, etc. Un caine trebuie sa dea din coada, sa se prefaca bucuros cand isi vede “stapanul” pentru a capata ceva de mancare. O pisica nu face nimic si capata. Ei bine, sa stiti ca nu sunt deloc asa cum par. In realitate sunt niste animale mici si profund complexate. De ce? Pentru ca exista tigrii. Ia ganditi-va un pic: cum ar fi daca ati stii ca pe acolo pe undeva exista o versiune de 10 ori mai mare a voastra? De 10 ori mai rapida?

Eu nu am problema asta, lupii si hienele sunt doar putin mai mari decat mine (sa zicem o data si jumatate). Gorilele sunt putin mai mari decat oamenii dar au anumite organe importante mai mici si la oameni asta conteaza. Dar saracele pisici? Ce viata e aia cand stii ca nu esti decat o caricatura la scara 1:10 a adevaratei pisici?

De cate ori vedeti o pisica scuipand ca disperata un caine sa stiti ca sunt sanse mari sa-i fi zis ceva despre tigru. Cum enervam noi pisicile? E simplu, ii spui: ce faci tigrisor? Ai mai mancat vreun calut? E suficient.

Zilele trecute cand zaceam, ca de obicei, in usa bucatariei am prins o discutie despre rasism. Interesant concept. Cica oamenii, ca si noi, sunt de mai multe feluri (vreo 6 daca am retinut eu bine). Asta aparent e pentru unii o problema, in sensul ca oamenilor din rasa 1 nu le plac oamenii de rasa 2 – 6. Celor din rasa 2 nu le plac 1, 3-6 si tot asa. Exista si oameni care nu sunt de rasa, corcituri cum ar veni. Se pare ca nu ai voie sa folosesti cuvintul astea si daca o faci te duc la un fel de adapost cum am fost si eu. A, da, cainilor aveti voie sa le spuneti corcituri. La noi nu mai e … cum ii zice? derogatoriu.

Dar noi cainii? Cu peste 300 de rase? Va spuneam eu ca viata noastra e mult mai complicata. Si noi suntem rasisti cum zic oamenii. Cum dracu sa ma uit cu seriozitate la un Cihuahua? Sa vina un shi-tzu la mine si sa-mi spuna ca si parerea lui conteaza? Pai dintr-o muscatura dispare prima bucata (adica shi) iar la a doua se duce si tzu. Ce sa mai zic de bichoni.

Majoritatea oamenilor nu miros urat. Cel putin colegii mei de pe aici sunt in regula. Cu toate astea, sunt (evident) nemultumiti. Si isi dau cu niste zemuri care se numesc parfumuri. Toti cainii urasc parfumurile. De ce? In primul rand ca sunt mult prea puternice. Nasul nostru, spre deosebire de al oamenilor, functioneaza foarte bine. Nu e nevoie de atata informatie. In al doilea rand, acopera mirosul cu ajutorul caruia recunosc persoana (la figura, fara suparare, eu nu vad multe diferente). Dar cum am inceput sa ma umanizez si eu, am decis sa caut un parfum preferat. Orice caine castrat ar trebui sa aiba un parfum preferat, mi-a soptit cineva. Ei bine, eu l-am ales pe al meu. Chanel no. 5 (francezii nu stiu sa scrie in engleza, au mancat un n). Eu sunt Channel no. 1. Ma intreb cum au aparut nr. 2, 3 si 4 si ce s-a intamplat cu ei.

In principiu, nu cred ca sunt un caine de stanga. Adica la cat pricep eu astea, prefer sa-mi castig osu’ prin munca cinstita la patron (latru, musc, scriu pe blog) decat sa mi se dea de mancare pe banii altora intr-un adapost. Credeti-ma, am fost la adapost si nu e bine. O sa va povestesc odata, cand imi mai trece din trauma. Dar cateodata ma apuca lupta de clasa, in special cand vad ca exista o zgarda de 1.8 milioane de dolari. 1.8 milioane de dolari pentru o catea? probabil castrata? Ce naiba…?

Ca tot se intrabau baietii de la HappyFish zilele trecute – ce-ati face cu 4 miliarde de dolari? As lua ceva la caine…o zgarda, o insula…, un Bugatii Veyron daca mai raman bani…

Nu ma simt prea bine. Am probleme cu stomacul. Si asta nu pentru ca as goli seara de seara cosurile de gunoi din sediu. Nu. Iar am stat de vorba cu Nic, meditatorul meu de conspiratologie.

Imi vine sa ma iau cu labele de cap. Cantitatea de informatie noua si bulversanta este prea mare. N-am spus nimanui pana acum, dar sub pupitrul de emisie de la Greenchannel tin de foarte multa vreme o icoana cu Bubico. Cand sunt incercat de indoieli ma duc acolo si, pe sest, ma incin dupa ce spun doua-trei rugaciuni. De cele mai multe ori asta ma ajuta foarte mult. Am capatat acest obicei de la un preot al cultului lui Bubico, pe care l-am cunoscut la adapost. Un caine deosebit, cum rar mai vezi in zilele noastre. El mi-a citit din evanghelistul Caragiale viata lui Bubico. De atunci n-am mai avut alt idol, alt zeu. Am renuntat la Anubis, am renuntat la toti. Mi-am inchinat viata lui Bubico. Pana azi. Pana mi-a daramat Nic tot universul. Cica Bubico n-ar fi avut urmasi, asa cum stiam toti credniciosii. Din contra, Bubico ar fi trait cu Bismark al Papadopolinii, in timp ce ne propovaduia noua ca trebuie sa radem toate catelele pe care le prindem, indiferent de rasa.

Il cred pe Nic, chiar daca asta inseamna ca jumatate de viata m-am inchinat la un soi de Freddie Mercury canin. Dupa cum spune Nic, dovezile ar fi toate in podeaua capelei gotice de la Tandarei. Gojira nu stie nimic despre asta, dar mi-a promis ca se intereseaza. Cand pleaca astia in concediu, probabil ca voi organiza o expeditie la Tandarei. Daca gasesc dovezile, voi distruge cu labuta mea acest cult al nenorocitului de Bubico. Oricum, am inceput prin a-i manca icoana, acum juma’ de ora. Poate si de aia ma doare stomacul. era o frumoasa icoana traditionala, pe sticla.

Am avut o zi grea. Azi am stat de voba cu Nic, specialistul Greenchannel in teoria conspiratiei. Pantru ca citea nedumerirea in ochii mei, Nic s-a aratat rabdator si mi-a explicat pe indelete de ce nu ajung eu megastar: sunt lucrat de iudeo-bichonerie!

Cica in lumea cainilor, daca nu esti iudeo-bichon sau macar afiliat la vreo organizatie de-a lor canitabila, nu ai sanse in show-biz. Adevarul e ca mi s-au deschis ochii. Acum inteleg si eu mai bine de ce toti canii de la Hollywood sunt niste prigajiti rujati, fardati si impopotonati de ceremonie.

Oare piticania aia a lu’ Paris Hilton ce grad o fi avand in loja la el?

Stiti ce sunt alea din poza? Proteze pentru testicole. Pentru caini, evident. Oamenii tin foarte mult la testicolele lor dar pe ale mele n-au avut nici o problema sa le taie de cum le-au vazut. Pentru ca nu le place sa avem si noi coaie. Se simt rau in prezenta coaielor noastre, ale cainilor. Dar aparent se simt rau si ca nu le mai avem. Asa e omul, nehotarat. Nu-i place sa avem coaie pentru ca am vrea (auzi soro!) sa le folosim. Nu-i place sa n-avem coaie pentru ca ce barbat e ala al carui caine n-are coaie? Asa ca ne pun de plastic. Noua ne e indiferent. Din moment ce nu le mai avem pe ale noastre, e tot aia. Ei se simt bine insa. Au caine cu coaie. Sau coaie cu caine.

Principala problema a cainelui in aceasta lume dominata de oameni e ca tot ce face e raportat la oameni. Unii caini au ceea ce oamenii numesc stapan. Interesanta alegere a cuvintelor. Stapan. Cainele devenind ce? sclav? Ma rog… Alti caini nu au stapan. Ei nu se numesc caini liberi (asa cum se numesc oamenii fara stapan). Ei se numesc – ghiciti cum? “caini fara stapan”. Practic, ce trebuie sa stiu eu, caine, foarte bine e pe cine sa ling si pe cine sa musc. Daca ling si musc corect, sunt un caine bun. Capat de mancare, sunt spalat din cand in cand si dus la doctor. Daca le incurc si eu (ca de…mai uita cainele) atunci capat injectia aia, care ma rezolva definitiv. Mi se pare din ce in ce mai evident ca in relatia asta noi cainii suntem la partea neconvenabila a pustii.

Sunt singurul caine intr-un colectiv de oameni. E clar ca incet, incet imi pierd identitatea culturala. Incep sa seman cu oamenii. Treceam ieri prin fata unui televizor cu gandul la un cotlet de porc, imbibat cu grasime, lipit de un os mare, cand citesc numele unui actor care  mi-a fost usor familiar. Si mi-am propus ca el sa devina actorul meu preferat. Il cheama Michael Caine. Uite, asa mai zic si eu. Oare cati din cainii care joaca in filme cu oameni se numesc Grivei Om? Va zic eu, nici unul. Acuma trebuie sa-mi aleg filmul preferat, cantaretul preferat si stilul de muzica preferat.  Incet, ma integrez. Ce dracu sa fac?