Care din voi stie fizica? Mie imi imposibil sa pricep. Citesc si mi se pare ca n-are nici o legatura cu realitatea. Si ar trebui sa aiba, nu? Uite chestia asta de exemplu: “Mobilul are masa”. Cum vine asta? Mobilu nu e chestia aia mica pe care o tin oamenii la ureche si in care vorbesc? Nu e aia pe care si-o arata unul altuia cand se intalnesc, cam cum e la noi mirositul fundului? Si masa? Nu e aia pe care mananca oamenii si pe care eu nu am voie sa ma uit? Ca iau suturi in cur? Cum coada mea sa aiba mobilul masa? E ca si cum as spune “cotetul are casa”.

Si mai e si punctul material. Si ala are masa (de fapt cred ca toate au masa, observasem eu ca oamenii sunt obsedati de mancare) si nu are marime. Pai daca are masa, cum sa nu aiba marime? Ca masa e destul de mare.

Am cautat putin si la termodinamica sperand sa gasesc capitolul “in calduri” dar nu e. Cred ca e cartea proasta. Sau o avea mai multe volume. Sa vedem.

Vineri, cineva trecand pe langa mine, in timp ce zaceam in usa bucatariei, mi-a spus ceva de genul “tu esti mai mult pisica decat caine”. Am simtit ca ma loveste cu barosul in cap. Parca m-ar fi ars cu fierul rosu pe tot corpul. “Ce vrei sa spui?” am intrebat abia gasindu-mi cuvintele. “Pai nu te misti, zaci tot timpul pe o parte sau pe alta, abia daca mai dai din coada, nu semeni a caine”. M-am enervat. “Ba!” l-am intrebat “mi-ai dat vreodata de mancare?”. “Nu” zice el. “M-ai scarpinat pe burta?” continui eu. “Nu”, zice el, “nu-mi plac cainii”. “Atunci de ce nu te duci tu frumusel sa insulti pe altcineva?” Auzi obraznicie! El are impresia ca un caine e un mic clown, la dispozitia lui, sa-l faca sa se simta bine, fix cand vrea el.

M-am dus mai demult la el sa ma mangaie (fac asta cu toata lumea, evident). Ce credeti ca mi-a zis? “Pleaca de aici, potaie, iesi afara, sunt ocupat”. Era ocupat, vedeti voi? Avea treaba. Il durea mana sa ma mangaie putin. Mare lucru ar fi fost sa imi aduca si mie o chiftea, ceva, o bucata de carne. Ca astia ma hranesc cu morcov, telina, de-alea. Ei n-au invatat la scoala de unde vine cuvantul “carnivor”. Sau “carnasiere”. Ei cred ca vine de la MORCOV.

Asa ca, ia hai, mai usor cu efuziunile. Ma gudur numai pe langa cine merita. Am pierdut atata timp si energie incercand sa ma imprietenesc cu toata lumea. Nu se poate, aia e. O sa mananc morcov in continuare pana ma voi face portocaliu. Dar, daca ma mai compara cineva vreodata cu o pisica am sa ma folosesc de cei 42 de dinti pe care ii am, incluzand 4 canini (de unde credeti ca vine numele canini? de la PISICI?) si carnasierele pentru a-i arata ce bine ma descurc cu carnea de pe piciorul lui.

Nu visez sa ajung chiar ca actorul meu preferat, Michael Caine, dar inceputurile sunt mici de fiecare data. Iata, in sfarsit, primul meu contract. Cand m-a sunat impresarul nu mi-a venit sa cred. Am aparut intr-o reclama. Iata aici:

Chiar m-am gandit de multe ori la chestia asta cu taiatul frunzei la caini ca expresie a pierderii timpului, a inutilitatii demersului. E adevarat ca nu foloseste niciunui caine sa ii dai frunze de mancare. Si oricum, nu trebuie taiate, avem cu totii dinti, mai multi si mai ascutiti decat aveti voi.

Ce nu pricep insa e chestia aia cu evanghelistul. Am citit putin despre religie (un subiect absolut fascinant) inainte sa ma apuc de fizica. Evanghelistu e ala care a scris evanghelia din cate stiu eu. Adica e ca si cum cineva care vinde covrigi si-ar spune episcop brutar. Sau unu care vinde pantofi ar fi arhimandrit pantofar. Da, se pare ca mai am multe de invatat.

Nu stiu ce am de la o vreme, sunt apatic. Unii zic ca de la tuns. Se pare ca figura asta cu tunsul a distrus multe personalitati de-a lungul timpului. Oamenii (firi complexe) abia asteapta sa se oblige unii pe altii sa se tunda. Aparent, daca esti tuns, ai o imagine buna, arati ingrijit, pari om serios. Daca nu esti tuns, e nasol. Lumea crede ca esti nestapanit, nelalocul tau.

Oamenii folosesc asta si invers. Din motive care inca nu imi sunt clare, unii vor sa para nelalocul lor. Vor sa dea impresia ca lor nu le pasa de ce vor altii de la ei (cam cum fac pisicile de fapt dar la scara mai mica). Si atunci, lasa parul sa creasca. Se si imbraca in asa fel incat sa fie clar pentru oricine ca ei sunt deasupra lumi.

E posibil sa fie asa si in cazul meu. Ca stau atat de mult cu oamenii incat incep sa fiu ca ei. Ce-i drept, de cand m-au tuns ma simt mai… cum sa zic, mai banal. Mai putin decat eram. Mi se pare ca si oamenii ma privesc altfel. Inainte erau surprinsi cand ma vedeau, acum sunt doar un caine care e pe acolo. In sfarsit… aia e. Ma intorc la fizica.

Frate, oamenii ăștia sunt chiar arși. Nu știu dacă toți, dar ăia de care mă lovesc eu în mod clar au cont la spice-shopuri de mici.
Uitați-vă ce am pățit ieri:

Eram o frumusețe de hipiot canin, cu pletele atârnându-mi pe umeri și cu admiratoarele urmărindu-mă pe stradă, iar boii ăștia m-au tratat ca pe vremea lui Ceaușescu, chelindu-mă. Că hâr, că mâr, că cică începe școala pe 15 septembrie și așa mai departe. Păi, frate, de aia am murit noi la revoluție? Ca să mergem iar la școală rași în cap și cu uniformă? Huo!

Brusc am avut ceea ce oamenii numesc o revelatie. Mi-am dat seama ca sunt needucat. Ca nu am cum sa pricep lumea asta daca nu invat cate ceva despre ea. Oamenii au muncit destul de tare sa o inteleaga si au fost draguti si au si scris ce au aflat. Unii dintre ei ca pe majoritatea ii doare fix acolo unde ne mirosim noi cainii cand ne salutam. Dar cum un caine care se respecta e mai destept decat un om care nu se respecta, am decis sa ma apuc de invatat. Dar ce anume sa invat? Am purtat o scurta discutie cu cineva de pe-aici care zice ca a fost profesor. Discutia a fost cam asa:

El: Channel, vrei sa inveti despre caini?
Eu: Ce dracu sa invat despre caini – sunt caine, stiu tot
El (zambind): Asa zic si majoritatea oamenilor ca stiu totul despre oameni. De fapt nu stiu mai nimic.
Eu: Bine, totusi, intelegi ca nu as vrea sa incep cu asta.
El: Atunci vrei sa inveti despre pisici?
Eu: Sa le ia dracu de pisici, zici ca esti om destept, nu sti ca noi uram pisicile?
El: Pai cu atat mai mult, trebuie sa inveti ce le face sa fie asa de nasoale
Eu: Cu alta ocazie. Nu m-as putea privi in reflexia de la acvariu.
El: Bun atunci, vrei sa inveti despre oameni?
Eu: Sincer, deocamdata nu. Oamenii nu par complicati. Capriciosi dar nu complicati.
El: Capriciile oamenilor apar tocmai pentru ca sunt complicati
Eu: (deja imi venea sa il musc de fata aia smechera si sfatoasa) NU. NU OAMENI!.
El: (am impresia ca la misto) Bine Channel, atunci trebuie sa inveti fizica.

Chiar daca am avut impresia ca radea de mine, m-am dus repede la Internet sa vad ce e fizica. Acolo scrie ca fizica e “o analiza generala a naturii, facuta pentru a intelege cum functioneaza lumea si universul” DA. Da frate! A avut dreptate fraierul! Exact asta vreau sa invat. O sa vad cand ma apuc si cum. Va tin la curent.

Cineva sa-mi explice si mie care-i treaba cu cotetele astea pe roti numite masini. De cate ori ies la plimbare trebuie sa ma strecor printre nu stiu cate masini. Sunt atat de multe incat nu-mi ajunge vezica urinara sa ma pis pe fiecare roata. Am decis in urma cu ceva timp ca fiecare masina avand patru roti, ar trebui sa ma pis pe cate o roata de-a fiecarei masini. Nici asa nu ajunge. Sunt ingrozitor de multe. Si foarte mari. Explicati-mi si mie de ce e nevoie de masini atat de mari. Nu cred ca exista nici un cotet de caine care sa fie, prin comparatie, la fel de mare ca o masina mica.

Inteleg ca oamenii au cotete mult mai mari decat masinile. Inteleg ca au nevoie de cotetele astea pe roti sa se plimbe de colo-colo ca de, ei sunt ocupati. Se mai si joaca cu ele, se opresc unul in fata altuia, se latra (cum facem si noi), se miros unii pe altii in fund (masinile, nu ei), asta pot sa inteleg. Dar tot nu imi explic de ce sunt asa de mari. Cineva imi sugereaza ca masina mai mare arata ca soferul ei are coaie mai mari. Eu din pacate nu stiu mare lucru despre coaie (mrrrrrr), dar mi se pare mult mai eficient sa arate direct coaiele. Se pot face niste pantaloni cu partea din fata transparenta si gata.

Ca sa vedeti si voi ce-mi fac astia! In ce hal ma trateaza dupa care au pretentia sa fiu destept si sa scriu pe blog. Si sa arat bine, dragut la poza ca sa vina lumea sa ma vada. Ce-mi place mie cum sunt protejat impotriva vointei mele!. M-au protejat de coaie, ma protejeaza de fotoliul portocaliu (ca sa nu-mi fac rau, evident), ma protejeaza de latrat la pisici si caini mici (sa nu fiu dat in judecata, evident), ma protejeaza de la mancat resturi de pe masa (sa nu fac indigestie), ma protejeaza de la absolut orice. Sa stiti ca cel mai protejat sunt intre patru scanduri futu-i dumnezeii ma-sii de viata.

Ei, nu stiu ce sa scriu. Se pare ca se intampla tuturor. N-am facut mare lucru, adica n-am facut nimic. Sefu nu ma mai lasa sa stau pe fotoliul portocaliu unde imi venea inspiratia. Ies la plimbare exclusiv pentru a nu ma caca pe mocheta. Nu m-a mai calcat nimeni pe coada. Nimeni n-a vorbit cu mine, asa, mai serios, sa-mi spuna ce il supara, ce probleme de viata are.

Singura chestie iesita din comun pe care am patit-o e ca am vazut cea mai nesuferita pisica cu putinta. Stateam in usa la sediul Greenchannel. Usa e de sticla, asa ca se vede foarte bine afara. La un moment dat apare pisica. Un motan maricel, urat ca orice pisica, se opreste, se aseaza pe coada si ma priveste in ochi cu obraznicie. S-a mai intamplat. De obicei daca ma ridic in picioare orice pisica o ia la fuga. Asta nu. A ramas acolo, uitandu-se la mine, fara sa miste o mustata. Am incercat un latrat. Nimic. I-am zis de tigru, leopard, leu, toate pisicile adevarate care mi-au trecut prin cap. Nimic. M-am enerva intr-un asa hal incat am inceput sa latru ca disperatul si sa ma lovesc cu capul de usa aia de sticla. De pomana. Al dracului marlan nu misca nici un muschi. Se uita prin mine de parca nu eram acolo, nu contam, de parca n-as fi existat niciodata. A venit toata lumea sa vada ce se intampla si au inceput sa traga de mine sa ma duca in alta parte.

In timp ce toti trageau de mine si eu incercam sa ma opun, disperat, vrand sa trec prin usa si sa-l sfasii, mizerabilul a zambit si mi-a facut cu ochiul plecand agale, fara sa se uite in urma. Vai cat il urasc.