Codul lui Bubico 2
Nu ma simt prea bine. Am probleme cu stomacul. Si asta nu pentru ca as goli seara de seara cosurile de gunoi din sediu. Nu. Iar am stat de vorba cu Nic, meditatorul meu de conspiratologie.
Imi vine sa ma iau cu labele de cap. Cantitatea de informatie noua si bulversanta este prea mare. N-am spus nimanui pana acum, dar sub pupitrul de emisie de la Greenchannel tin de foarte multa vreme o icoana cu Bubico. Cand sunt incercat de indoieli ma duc acolo si, pe sest, ma incin dupa ce spun doua-trei rugaciuni. De cele mai multe ori asta ma ajuta foarte mult. Am capatat acest obicei de la un preot al cultului lui Bubico, pe care l-am cunoscut la adapost. Un caine deosebit, cum rar mai vezi in zilele noastre. El mi-a citit din evanghelistul Caragiale viata lui Bubico. De atunci n-am mai avut alt idol, alt zeu. Am renuntat la Anubis, am renuntat la toti. Mi-am inchinat viata lui Bubico. Pana azi. Pana mi-a daramat Nic tot universul. Cica Bubico n-ar fi avut urmasi, asa cum stiam toti credniciosii. Din contra, Bubico ar fi trait cu Bismark al Papadopolinii, in timp ce ne propovaduia noua ca trebuie sa radem toate catelele pe care le prindem, indiferent de rasa.
Il cred pe Nic, chiar daca asta inseamna ca jumatate de viata m-am inchinat la un soi de Freddie Mercury canin. Dupa cum spune Nic, dovezile ar fi toate in podeaua capelei gotice de la Tandarei. Gojira nu stie nimic despre asta, dar mi-a promis ca se intereseaza. Cand pleaca astia in concediu, probabil ca voi organiza o expeditie la Tandarei. Daca gasesc dovezile, voi distruge cu labuta mea acest cult al nenorocitului de Bubico. Oricum, am inceput prin a-i manca icoana, acum juma’ de ora. Poate si de aia ma doare stomacul. era o frumoasa icoana traditionala, pe sticla.
